sâmbătă, 24 iulie 2010

Povesti din tinerete 1 (acum vreo 33 de ani)

Sa intimplat intr-o primavara acum vreo 33 de ani , pina in prohibitie la butuci la Asambei linga casa padurarului.
O intimplare cu multi purici:deci ,tot la iesirea asta,iesirea a fost cam prin aprilie,stiu ca pe 15 iau zis astia barcagiului sa vie sa ne ia ca incepea prohibitia.Dupa vreo 3 nopti dormite afara linga foc(aveam un palton de la tata lung , ziceai ca sint Lenin cu el pe pe mine, era bun ca ma proteja si dormeam in el ca in plapuma ) in urmatoarea noapte pe la 4 dimineata a inceput sa ploua. .Cred ca eram toti vreo 7,8 pescari si astia toti pusesera o folie mare din plastic peste ei (din aia de solar) .Eu nu mai aveam loc linga ei sub folie deloc.A inceput ploaia si mai tare .La vreo 200 de metri era cabana padurarului si am luat o lanterna si am plecat acolo, poate ma pot adaposti acolo de ploaie.Usa la cabana era lacat pe ea,dar linga cabana era un fel de umbrar fara pereti dar cu paie multe jos (era ca un adapost pentru cal sa nu il ploua) ,m-am pus pe gramada de paie si m-am culcat si chiar am adormit cred ca vreo juma de ora.Mai nene m-am sculat cu o furnicatura pe tot corpul ,parca stateam pe un musuroi cu furnici dar nu ma ciupeau ,simteam cum umbla peste tot pe mine .Nu puteai sta nemiscat de furnicatura.Am venit inapoi la foc si am facut-o usor pe linga foc pina sa luminat.Sau sculat astia si le-am zis (intre timp mi-am dat seama ca sint plin de purici). Astia ai dracu nici nu ma lasau sa ma apropi de ei , sa nu se ia la ei.
Am mai facut un foc chiar linga apa si am inceput sa ma dezbrac si sa scutur hainele deasupra apei.Mai nene nu va mint cadeau pe apa cum cade de pe patura de la plaja cind o scuturi de nisip. Bateam hainele cu un bat. Am scuturat fesul de m-am saturat si tot am mai gasit vreo 50 dupa aia.M-am imbracat ,in ziua aia plecam.Nu puteam sa stau mai mult de 7,8 secunde fara sa ma misc (dar faceam niste miscari asa ca ala ca Michael Jackson ca trebuia sa misc tot corpul sa nu ii mai simt) In tren am batut culoarul non stop de la Tindarei la Ploiesti.Cind am ajuns acasa am intrat imbracat direct sub dus si m-am dezbracat direct sub jetul de apa.Sa dus dracu instantaneu, nu imi venea sa cred ca am scapat de ei.

Un comentariu:

  1. cu astfel de amintiri ramanem; sint chestii care se intiparesc in memorie si de care ne amintim cu placere; intotdeauna

    RăspundețiȘtergere