Eram copil, cred ca nu aveam nici buletin, bagase peste in balta la Pleasa ,eu ,Bone,Puselu si inca vreo 2, pa el ,de dimineata de la 5 pe balta,era dupa 15 aprilie ,o inchisese,era prohibitie,dar minca in fata stufului mai bine,ma duc acasa si ii zic lu tata sa imi faca un suport pe 4 picioare inalt de 2m si ceva,sa pot sa stau pe el si sa dau la peste .La facut tata ,ia pus si o scindura sa pot sa stau pe el si a doua zi dimineata la 4 il car cu baieti la balta.Intra in apa pe intuneric baga fieratania la vreo 20m distanta de mal,in fata stufului,ma urc pe fieratanie ,iau ceva haine pe mine si cu niste bête de 2 m ,dadeam pe linga mine.Cea mai mare satisfactie e sa fi intre ei ,nu mai conta unde dau ,ca peste era si in fata si in lateral,oriunde.(bine, asta dupa vreun sfert de ora de cind m-am instalat) O placere,eram pa el. Astia dadeau de la mal. Pa la 7,striga astia la mine,Bolovane (ca asa imi zicea porecla atunci) fugi ma si gata ca ei erau déjà la poate 100m distanta.Eu mi-am dau drumul de pe fieratanie in apa ,dar asa mai in alunecare sa nu fac zgomot prea mare,dar nu am avut cum sa mai ies pe mal ,ca paznicul era déjà in dreptul meu,dar nu putea sa ma vada ca era papura intre noi.
Dar nici eu nu aveam unde sa ma mai duc,decit sa ma pitesc intre firele de papura.Nu era paznicu,erau uni de la filiala ,care venisera in control ,direct pe balta fara sa mai dea pe la paznic ,care avea casa pe malul celalant.Mergind aia pe mal la un moment dat au vazut suportul,ca eu nu am putut sa il culc in apa ca se infipsese picioarele in pamint,unu din ei a vrut sa intre in apa, sa ajunga la el dar era mare si a renuntat.Cred ca erau 3 ca unu a plecat la nea Costica sa ia cizme inalte sau o barca,ca sa vada ce e dracia aia din apa.Eu intre timp am inceput sa tremur de frig ,dar tremurat nene ca aveam déjà vreo 20 de minute de cind eram pitit in papura,ce sa fac ?,pa unde sa ies sa nu ma vada aia,ei inca nu stiau ca e cineva pitit in stuf.Noroc ca adia vintul mai tare ca tremuram asa de tare ca se misca papura pe linga mine si mai faceam si valuri.Dupa vreo juma de ora ma hotarasc,o iau pe dupa stuf usor,dar aveam o portiune de vreo 20m unde eram vizibil.Acolo o iau inot pe la fund si ies dupa colt.Am reusit.Fug pe sub mal ma departez de zona si ajung la astia pe cimp ,ei erau la vreo 200 de metri si discutau ,,ma il prinde sau nu.Nu puteam sa vorbesc de ce tremuram ,scoteam sunete din gura dar nu se intelegea nimic.Ma dezbrac de tot ,imi dau astia haine si hai acasa.Cred ca tot in anul ala,iarna ma plimbam cu bicicleta lui tata pe ghiata,ghiata groasa si cu niste zapada spulberata deasupra,frine ,plecari in patinare,misto.Plec spre centru lacului in viteza si vad aproape la 3,4 m o pata mai inchisa si poc,in apa.Fusese o copca ,acum cu o crusta subtire deasupra,iar resturile de ghiata rezultate au fost bagate dedesubt,nu se vedea nimic.Nici nu stiu care soc a fost mai mare,sperietura sau frigul.Apa pina la git,dau sa ies,ies afara si realizez ca bicicleta e la fund.Ma bag iar in copca sa iau bicicleta,dar nu puteam sa o agat cu picioarele,singura cirpa uscata pe mine ramasese caciula.Zvirl caciula pe ghiata ma bag cu capul la fund si scot bicicleta.Suite pe ea si spre casa.Casa la vreun km.si ceva.Cind am ajuns acasa, hainele parca erau din tabla ,tepene, doar la genuchi, pantaloni erau flexibili,de la pedalat.
nea Ioane mare "belea" ai fost in tinerete
RăspundețiȘtergereIoane, tare am vrea sa mai tremuram (cum ai tremurat tu). Dar timpul a trecut si am ramas cu amintirile. Ferice de cei care au ce povestii din copilarie. In alta ordine de idei , cred ca Ion Creanga a fost mic copil pe langa tine!!!
RăspundețiȘtergere