Bre am inceput pescuitul la Dunare demult tare,atat de demult ,ca parca sa intamplat in alta viata! Cred ca prin clasa a sasea,la inceput doar o iesire pe an ,apoi pe la 16 ani am fugit de acasa in Insula Mica a Brailei si m-am intors toamna tarziu prin noiembrie ,apoi asa sa intamplat in fiecare an ,pana pe la 22 de ani ,cand m-au prins astia si am plecat militar.Apoi m-am insurat si era frumos ,am stat cativa ani langa femeie ,mai pe la balti ca e mai aproape si seara dormi in pat ,dupa revolutie ,prin 90 a urmat o amestecatura de evenimente care a durat pana prin 94 ,In 94 aveam aproape 3 ani de cand stateam in Germania.Nu mai aveam nevasta ,nu mai aveam nimic ,DOAR UN MARE DOR DE DUNARE.Nu ma bucura nimic ,ca luam o masina ,ca aveam bani ,ca ma duceam cu una ,placerile materiale si reale ,nu ma bucurau cum ma bucura speranta si gandul ca ma voi intoarce in tara si voi merge iar la ea.Si a venit si timpul ala ,in primul an au fost cateva iesiri chiar si de o luna , ani de zile am cautat sa fiu aproape de ea ,de multe ori am trecut pe planul 2 lucruri importante.
Dar sa iti spun alt aspect
in clasa a'sasea cand am fost prima data ,tata avea un palton lung pana pa pantofi ,m-am bucurat foarte mult ca mi la dat ,pentru ca dormeam in el noaptea ,un sac de rafie legat la colturile de jos cu cate o sfoara care se prelungea pana la gura sacului ,tinea loc de rucsac,mai incarcam de la brutarie la Tandarei o sacosa cu paine si asta era tot bagajul ,paltonul,sacul de rafie din spate,sacosa cu paine si vreo 3 undite de alun din doua si 3 bucati.
Dupa 94 cand m-am intors ,aveam un microbuz ,luam toti prieteni cu mine ,dar de la an la an ,bagajul crestea ,masa mare ,scaune,tuci de bors ,pirosti si cate si mai cate din ce in ce mai multe an de an ,,intr-un an ,pentru ca devenisem atat de pretentios ,am carat dupa mine o rulota de vreo 7 ori in delta, ajungeam acolo ,calam rulota intinde masa scaune terasa si eu ma culcam seara afara beat , pe un scaun care se facea pat ,o singura noapte am dormit in rulota ,cand a venit o ploaie mare,la un moment dar am inceput sa simt o presiune negativa psihica ,ma deranja cat bagaj trebuia sa incarc si sa descarc.
Iesirile cu barca m-au scapat de corvoada si mi-am adus aminte ce frumos era cand aveam doar sacul in spate .Acum totul e ok,e asa de relaxant cu bagaj putin ,mutarile de la un loc la altul nu creaza niciun stres,e ca si cum doar ai lua ceva pe tine, te-ai incalta ai tras o sfoara si dai bice. In anumite perioade ale vieti devenim prea nebuni si caram dupa noi o gramada de lucruri aproape inutile ,care mai mult ne creaza stres,decat confort psihic.
Dani multumesc pentru compliment si eu ca si tine si ca multi de aici ,incercam sa oferim realitatea asa cum o percepem fiecare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu