miercuri, 18 mai 2011

SARITURI DE CRAPI IN NOAPTE

Astazi m-am intilnit cu prietenul din copilarie cu care am invatat pescuitul impreuna ,cu Bone ,i-am povestit ca am scris pe blog povestea celor 9 crapi ,iar el mi-a adus aminte de alta intimplare petrecuta pe balta ,cind eram copii.

Ne ducem noi de seara pe balta, dam boabe pe locurile noastre in papura , apoi ne intoarcem acasa cu gindul sa ne intoarcem pe balta mai tirziu. Pe la 12 noaptea plecam de acasa catre locurile momite .Pina la balta aveam cam 1 km .Cind ajungem la locurile momite , surpriza ? ,erau ocupate ,Cam pusesera alti ochi pe locurile noastre de ceva timp .Pe astia Ii cunosteam , era un pitic din Bereasca cu baiatul lui ,piticul avea cam 1 m inaltime, ocupasera cele mai bune locuri de la papura.Am plecat cu toti prieteni pe alte locuri intre bazinul 1 si 2 ,acolo am facut tabara. Am stat noi la sfat si am hotarit ,eu voi pleca inot prin larg incet si voi ajunge la papura , in larg in fata papurei voi face zgomot ,voi imita crapi cum sar ,cu speranta ca va fugi pestele din zona si piticul nu va prinde nimic a doua zi.Era o noapte fara luna ,ajung in larg in fata papurei ,prieteni mei se dusesera pe mal la pitic sa fumeze o tigara impreuna si sa mai stea la taclale si totodata sa se mire cum sare crapul in fata papurei. Crapul fiind eu.Incep sariturile ,scoteam laba piciorului deasupra apei si o zmuceam in adinc ,uneori plezneam doar deasupra apei laba piciorului ,rezulta un zgomot foarte asemanator cu cel produs de crap cind sare deasupra apei.Astia ii dadeau apa la moara piticului :

iauzi bre ce sareee aici la matale ,l-ai adunat !!!!!!, i-ai dat sa manince ?

Piticul :iam dat putina mamaliga ,aici la mal.

Piticul: e mare ba baieti,cred ca e prins in ceva , o plasa ,vrun pripon, ceva !!!!!!!

Piticul striga la fisu : Adu Mariane cutitu ca ma bag dupa el ,poate il prind ,aoleooo cum faceeeee, Adu Mariane cutitu ca ma bag dupa el ,poate il prind

Cind neam reunit la tabara noastra?,prieteni mei comentau : cum dracu sa se bage piticul in apa ? ca apa avea aproape 2m si el nu stia sa inoate .

Eu abia ma puteam abtine sa rid tare ,dar totusi pufaiam deasupra apei ,dar pufaiala asta se auzea in linistea nopti .

Piticul : iauzi ba cum faceeeee e mare rauuu!!!!!

e mare rauuuu

Astia rideau pe infundate ,tot circul a fost savuros tare pe mal ,mai participasera si alti pescari cu comentari ,care habarnaveau de realitate ,dupa ceva timp ma luat frigul si m-am retras usor prin larg catre tabara noastra .Nu stiu daca a prins piticul ceva a doua zi ,dar de atunci ne-am pazit locurile cu sfintenie ,ajunsesem de veneam cu o zi inainte, pina sa se intunece pentru a pescui in urmatoarea zi .Lunea se pazea locul pentru a pescui martea,miercurea se pazea locul pentru a pescui joia si simbata ,se pazea locul pentru a pescui duminica.

Un comentariu:

  1. Ce ne-am mai intoare in copilarie, daca s-ar putea, dar nu se poate. Pacat, uni dintre noi cred ca nu am mai fi devenit oameni mari, am fi ramas copii vesnic.

    RăspundețiȘtergere