Laptele de porumb (varianta mea )

Am fiert apa si am adaugat zahar ,de fapt iese un fel de sirop,reglajele le faci tu (cit zahar si cita apa ) in functie de cit sirop (pardon, lapte) vrei sa rezulte.(chiar daca gresesti initial si il faci prea subtire sa zicem ,il fierbi mai mult ,apa se evapora si asa devine mai viscos )Eu am gresit,ma pus dracu sa pun si un litru de tuica peste apa,,sa evaporat tot alcoolul prin fierbere , tuica am puso degeaba.Pentru 2 litri de sirop am consumat destul zahar,dar nu mai stiu exact cit ?.Dupa vreo luna a inceput sa se zahariseasca pe fundul bidonului (probabil ca astia de il comercializeaza ii pune vreun stabilizator ) eram pe girla si am comparat cu cineva laptele preparat de mine cu unul cumparat , asta de l-am facut eu ,era incolor , cel din comert avea o tenta galbuie (probabil ca se pune si ceva coloranti) ,dar cel facut de mine avea gust de porumb mai pronuntat.Eu l-am folosit ca liant atunci cind amestecam mamaliga care o aruncam in apa cu pleava uscata de srot ,tarita sau,, mixuri minune,, cumparate de la magazine (le amestecam intr-o galeata toate si puneam sirop dasta (pardon lapte de porumb) sa se lege , mare jmecherie nu e ,bani aruncati pe girla,(cel putin la ce il foloseam eu? puteam la fel de bine sa folosesc si apa din girla )(pe girla pestele ramine pe locul momit sa manince mamaliga ,nu cred ca ramine sa bea un sirop ,dilutia e prea mare ,e ca si cum trag eu o basina la Ploiesti si sper sa o miroasa altul la Bucuresti ( (poate la alti o avea alta valoare ,probabil ca (virgula),crapi astia de crescatorie sint mai mofturosi ,,si chiar cred ca asa se intimpla ,pentru ca noi ii invatam ,eu pe dunare nu prea ii vad utilitatea s-ar putea ca peste ceva timp crapul crescut in captivitate sa refuze laptele de porumb ,sa zica , bai pescare daca ai miere de albine ? maninc ,daca nu ? nu maninc!!!!!!!. Si tot asa.

12 zile la mila23

pentru ca m-a provocat nea ION,imi iau cateva momente libere,sa scriu cateva randuri...ma cheama GABI...actualmente locuiesc in Brasov...de loc sunt din Campina,si pe acolo am facut si primii pasi in pescuit...pana pe la 10 ani am locuit pe Voila,la nu mai mult de o juma de ora de malul Doftanei,locul de scaldat si uneori de pescuit...o apa frumoasa mi se parea atunci...mai mergeam si pe Prahova,dar mult mai rar,pentru ca era departe...Doftana era raul care imi umplea vacantele de vara de bucurii...bunicul avea o livada la 3 min de malul raului,si doamnece drag imi era sa merg la fan acolo...pauzele le faceam totdeauna pe malul apei...seara mai faceamscurte partide de pescuit cu tataie...DUMNEZEU sa-l odihneasca...imi placea de asemenea spalatul covorelor...totdeuna le spalam pe lespezile mari din albia raului,si erau zilele cand toata familia era pe malul apei,ne zbenguiam,faceam baie,pescuiam,ne zbenguiam sub ochii parintilor,de fapt ai intregului familion,pentru ca se cam strangeau toti la acest episod al spalatului de covoare...erau printre putinele dati cand petreceam intrega zi pe malu' apei cu acordul parintilor...ca altfel am luat bataie ca la vadu' surpat pentru excapadele pe malu' garlii...de la tata cureaua de piele lata imi invinetea dosul,iar bunicul era mai delicat...biciul lu' ghita,murgul pe care nu o data il rapeam sa ma duca mai repede la garla...oricum,erau rare momentele cand ma desparteamce batul de alum,cu ata alba,bold indoit la cap,si pluta de cocean de porumb...chiar de nu pescuiam de fiece data,batul era cu mine...uneori mai pescuiam cu tataie...rar cei drept...mai mult erau povestile despre carute de peste prinse de el in tinereti,cu plase,sau stiu eu ce alte metode,considerate de noi neortodoxe acum...nu se prea punea probleme de c&r pe atunci...si era mult peste...si chiar si mie,un novice,m-i se intampla sa mai imi intre cate un clenut,sau o mrenuta frumoasa...bunicul,uneori mai aducea cateodata de sus,de pe Valea Doftanei,din cand in cand pastrav...n-am fost niciodata cu el la pastrav...era peste destul...cu toate ca incepusera deja sa infloreasca gaterele,ca aparuse barajul de la Paltinu,apa inca tinea peste...nu chiar ca in tineretile bunicului,dar...microbul pescuitului nu tataie mi l-a inoculat...doar cand avea chef de pierdut timpul mai ne urca in caruta si dadeam o fuga pe garla...in schimb aveam un unchi,nanu NINI ii ziceam noi,care avea microbul in sange...era tehnician stomatolog,si dupa ce termina lucrul ma mai lua cu el pe garla...avea dotarea necesara,avea ace,nailoane,plumbi,plute mesterite de el,mulinete,husa la lansete...el m-a dus prima data in delta...nu pot sa-mi amintesc decat ca a fost ceva obositor,dar frumos...sunt mai bine de 35 de ani de atunci...aveam doar vreo 6 -7 ani...am revenit in delta mult mai tarziu...dupa mai mult de 25 de ani...viata nu mi-a mai dat nici resursele,nici timpul necesar...si poate nici anturajul...acum am plecat si singur,de nebun,dar atunci mi-era teama...terminasem facultatea...ma casatorisem,si nu prea aveam bani de mare...aveam o angajata,iar sotul ei avusese o vreme microbul pescuitului in sange...ne-a provocat la o delta...atunci s-a aprins beculetul...mi-au defilat prin fata amintirile din copilarie,si n-a fost greu sa-mi conving nici sotia...am imprumutat toate cele pentru pescuit,cort,am cumparat vesela din inox de ala chinezesc firav,pe care si acum le port cu mine in excapade,am cumparat o lanterna tot chinezeasca,buna,pe care doar anul trecut am reusit s-o fac praf...buna tare...cu acumulator...drumul a fost de cosmar...a trebuit sa facem schimbare in bucuresti...imprumutasem de la un prieten un cort de 4 persoane de armata,greu al naibii...dimineata eram in Tulcea...am reusit sa ne taraim cu bagajele pana in port,si hai sa cautam transport...tinta era mila23...n-aveam clar bani de rapida...asa ca trebuia sa asteptam pasagerul....am zis fetelor ca trebuie sa facem pipi...si am luat la rand toate crasmele de pefaleza...bucurie mare pe capul gagicilor...eu aveam mai bine de o juma de lada de bere in mine,Virgil,si ceva fernet...pe la 12.30 ne-am imbarcat pe o salupa mai mica,particulara,care cobora spre mila pe Olguta...drumul a fost tulbure...noi,baietii,nu garla...am ajuns la mila23,si cumva ne-am debarcat...cauta barca...scump,ca era plin sezon...in vara 97,se intamplau astea,si cereau pe barca spre 800 de mii...pana la urma am gasit un pusti care ne-a dat o coaja de tabla...cu vreo 300 de mii...a trebuit sa ne si duca,contra cost,pana mai sus un pic de gura olgutei,pe dreapta la vreo 60 de m...frumos loc...va dati seama ca la starea cum eram,a fost un adevarat show pana am instalat corturile...nevastamea mi-a scapat minunea de lanterna pe jos...am porcait-o de numa'scandal mare ca strica bunatate de scula...dupa ce am improvizat tabara,am gustat un pic din merindele luate cu noi,si binenteles am trecut pe bere...si lupta,si lupta...si-a doua zi cine avea capul cat tocitoarea de prune a lu' tataie...ne-am intins sculele,si ne-am bagat mai la umbra sa ne lingem ranile...fetele nu ne bagau in seama...n-aveam vorbitor...am ordonat un pic tabara,si pranzul a venit cu binefacatorul somn de amiaz'...pana seara...a doua zi am concluzionat ca am ales un loc naspa' de pesciut ca nu prinsesem nimic cu o zi inante...asa ca m-am pus cu Virgil in barca,si tup pe malul cu mila 23...am gasit niste canale,si ne-am apucat de pesciut caras...pana seara am umplut juvelnicul de caras...mai trecea cate un localnic si radea de noi...ne spunea can-o sa pridem in veci caras mai mare ca palma in baltoacele alea,ca's greblate temeinic...asa a fost...dar pe noi ne durea la basca...venisem sa pescuim,si pescuiam...in delta...dar era cam departe de corturi,si ne epuiza vaslitul...seara treceam prin sat sa improspatam proviziile...dupa, la cort,ne puneam cu fetele pe table,si 66...campionate...liniste,rasete,poante,ne mai iubeam prin padurice...tinerete...am inceput sa luam si fetele cu noi,cu barca,faceau baie,plaja,ba am incercat sa le inoculam si lor microbul...de a mea nu s-a lipit neam...trage Tenzi,vezi ca-ti trge...ce naiba trage ma disperatule,imi raspundea...uite-te tu dupa pluta,nu dupa vrabii...uita-te tu ca eu ma duc la baie...am pierdut nadejdea sa scot din ea pescar...inca de atunci...poate o sa scot din ficamea...se apropie de 6 ani,si poate la vara o initiez...ca batul i l-am mai dat in mana de cateva ori...trecusera vreo 8 zile...din ce prindeam mai incropeam cate un bors...apoi,ne apucam,si pe aia mai rasariti i-am curatat,le-am dat sare,si i-am intins pe sfoara,intre 2 salcii...cand ne-am trezit,numai oasele ramasesera din carasii nostrii...toata carnea mancata de viespi...nasol...deci trebuia sa-l pastram viu...dupa vreo 8 zile,fetele au inceput...cat mai stam?cam 3-4 zile...ma saturasem de dat la vasle asa ca am ramas cu fetele la cort...era un pic altceva...am inteles de ce radeau localnicii de noi cand pescuiam in baltoacele alea...nu lucram chiar toata ziua,dar intrau numai cocosati de aia de carasi la kil,la broscuta cate un somotei,ba la rama cate un strpazam,ciortane-i pana spre 2 kile,ba chiar si rupturi...ala se numea deja pesciut....ce n-am prajit pe malul garlii,si s-a pastrat viu din pestele prins in seara in care am plecat ,l-am pus deasupre cabinei unde am dormit pe pontonul de la mila,unde am dormit inaintea drumului de intoarcere...acolo a ramas...l-am uitat dimineata cand am plecat...dupa un drum greu de intoarcere,am ajuns acasa doar cu amintirea vacantei la mila23....suficient zic eu...12 zile la mila 23...m-am mai intors,cu cativa amici dupa vreo 2 ani...apoi am schimbat locatia...de nenumarate ori...incerc sa cunosc locurile astea poate unice,de multe ori le cunosc din povestile,si fotografiile postate pe diverse forumuri...gasesc oameni ca nea ION,cu care mai schimb cate o impresie...nu sunt prea vorbaret pe forumuri,dar cand ma pornesc ma opresc greu...am trecut usor prin vreo 35 de ani din viata mea,in care doar inceputul perioadei,si sfarsitul e legat de pesciut....de la vacanta aia a reaparut microbul...anul trecut am fost de vreo 6 ori,e drept numai in insula mica,pentru ca timpul mi-a impus doar partide scurte...am vizitat dunarea in zona lui Sorin,la Dabuleni,de vreo 2 ori,si sper sa mai ajung acolo,am batut Nufarul,Litcovul,Dunavat,Murighiol,am fost o data si pe Dunarea veche,in sfarsit am umblat un pic...si caut in continuare...nu neaparat capturile deltrei,ci pur si simplu delta...e singura chestie la care sotia mea nu se poate opune,si o stie bine...uneori si singur imi incarc barcuta,sculele,de-ale gurii,si o tai unde imi vine mai bine...si ma intorc alt om...linistit,iubitor,si plin de....bunatea aia a deltei...am scris prima poveste pe blogul lui nea ION PAUN,o sa urmeze si altele,nu despre capturi,pt. ca nu ma pot lauda cu prea multe,ci despre zile si nopti pe malul garlii...nu prea am foto,ca am innecat vreo 3-4 aparate si telefoane,si nu prea mai am in dotare...dar povesti despre sprituri,aventuri cu betele in mana,o sa tot postez...si sper sa mai invat din povestile prietenilor lui nea ion...va asigur ca citesc,sivizionez tot ce-i pe blog,si sunt cu"ochii" pe tot ce spuneti...al dvs. gabi

INFO SULINA

"Info Sulina !!!" ... se dorește a fi o pagină pentru acei minunați pătimași ai Deltei Dunării ... ce doresc informații din extrema estică a deltei, legate în mod evident de pescuitul sportiv şi nu numai...
Aștepteventuale întrebări, legate de acest areal şi în măsura în care vă vor mulțumi răspunsurile mele vom continua împreună să facem publice aceste informații...

Al dvs. Marius - Mircea Barău. tel. 0723.658.807 .......

Pescuit pe Dunărea Veche ... 24.03.2011

Pe canalul Cardon in drum spre Musura ...

Canalul Musura la intersectie cu bratul Chilia ...

Pe bratul Chilia ...

Cu nea Ion ... pe Dunărea veche la nea Sioma !!!

Sa traiesti nea Mircica

Chiar ma intrebam ,ce face omul asta, de nu mai nimereste

Bine ai venit

ps.pentru colegi care nu il cunosc pe nea Mircea (craparulsef) , este un prieten de la Sulina ,nebun ca si noi cu pescuitul asta,cind se scoala dimineata ,scuipa direct in Dunare din balcon (in toamna speram ca nea Mircea impreuna cu prieteni lui sa ni se alature la expeditia din Delta programata.

Sanatate

Dumezeu sa il odihnasca

Ultimele poze de la revelionul pescarilor 2010-2011